Lecția de istorie a Ziare.com: 2019, an centenar pentru revizionismul maghiar. Povestea de iubire dintre Orban și Salvini reiterează ”dreptatea pentru Ungaria” cerută de Mussolini, odinioară?

1
Budapest, 2016. február 29. A Miniszterelnöki Sajtóiroda által közreadott képen Orbán Viktor miniszterelnök (j) kezet fog Kelemen Hunorral, a Romániai Magyar Demokrata Szövetség (RMDSZ) elnökével 2016. február 29-én az Országházban, ahol az erdélyi magyarság identitáserõsítõ programjairól tárgyaltak. MTI Fotó: Miniszterelnöki Sajtóiroda / Botár Gergely

Valul naționalist-populist, ce se propagă de la Washington, face prozeliți și pe Vechiul Continent. Ai zice că istoria ne-a învățat câte ceva, pe noi, europenii… însă nu chiar pe toți.

Acești prozeliți sunt întreținuți în asemenea demers de sfârșit de secol 19 și început de secol 20 de lideri politici autocrați. Unul dintre aceștia este și Putin, protectorul informal, ba chiar finanțatorul unor lideri autocrați, ca Orban Viktor sau Matteo Salvini.

Ce urmărește liderul de la Kremlin? O reconfigurare geopolitică, în așa fel încât să își poată legitima demersurile revizioniste, inițiate în numele clasicei ambiții a poporului rus – imperialismul. Ca atare, are nevoie de o nouă ordine juridică internațională, are nevoie de diluarea dreptului internațional statuat după al doilea război mondial.

Contextul geopolitic actual este atât de fluid, încât revizioniștii au undă verde.

Neîntâmplător, UDMR-ul lui Kelemen Hunor a avut, recent, un congres ce a avut un singur scop: reiterarea interesului acestui partid politic de a se reconecta la ce obținuse fostul Partid Maghiar din România, după Primul Război Mondial, deși cu efecte extrem de negative după 1944…

Demersul pare inutil, ca și atunci, ducând doar la irosirea unei generații de politicieni maghiari în chestiuni irelevante…

Un editorialist al Ziare.com, Petrisor Gabriel Peiu, a publicat o analiză extrem de interesantă pe acest topic, sub titlul ”Dupa 100 de ani, ne-am intors la “Nem, nem, soha!”.

Vă invit să o lecturați aici .

Mai jos, câteva crâmpeie din editorialul lui Peiu, pentru a vă suscita interesul:

Chiar daca, dupa 1928, atat Budapesta, cat si Partidul Maghiar din Romania au incercat sa schimbe discursul oficial spre obtinerea autonomiei pentru teritoriile locuite majoritar de maghiari (patru judete: Mures, Ciuc, Odorhei, Trei Scaune) si pentru judetele de granita (Satu-Mare, Salaj, Bihor, Arad si Timis-Torontal, desi acestea aveau majoritate romaneasca), in realitate, scopul la care lucrau era reintoarcerea integrala a Transilvaniei si Banatului in granitele maghiare”.


”Este, desigur, regretabil sa vedem retorica revizionista a anilor interbelici intretinuta de Budapesta si afisata de partidul maghiar din Romania. UDMR nu face decat sa hraneasca din nou monstrul confruntarii pentru ca stie precis ca la nivelul populatiei romanesti aceste gesturi nu vor contribui la cresterea empatiei fata de unguri si Ungaria”.

”A uitat oare Kelemen Hunor cum s-a sfarsit precedenta aventura revizionista intretinuta de Partidul Maghiar? Sa-i reamintim, atunci: Ungaria a obtinut, pentru cativa ani, o revizuire a granitelor si a preluat Ardealul de Nord, pe care romanii l-au recucerit dupa doar 4 ani; Budapesta a cunoscut din nou umilinta ocupatiei, Ungaria a ramas la fel de mica precum dupa Trianon, doar ca a pierdut o generatie de pomana. Si nu in ultimul rand, in iunie 1944, Ungaria a dus aproape 250.000 de evrei vorbitori de maghiara din Ardealul de Nord catre lagarele de exterminare naziste, stergand definitiv din istorie o comunitate care crescuse in cultura maghiara…”

Oare cum ni se par, in acest context, izmenelile in limba maghiara de la tribuna Congresului UDMR ale liderilor unor partide romanesti? Se pare ca si acestia au nevoie uneori de lectii de istorie. Daca ne aducem aminte si ca drumul spre Diktatul de la Viena a inceput cu oribilul discurs de la Milano din 1 noiembrie 1936 al lui Mussolini, cand acesta a cerut “dreptate pentru Ungaria”, poate ne uitam altfel la povestea de iubire care se tese acum intre Matteo Salvini si Viktor Orban”.”In perioada interbelica, cel putin, Nicolae Iorga a condamnat deschis colaborationismul unor politicieni de la Bucuresti cu liderii revizionisti maghiari. Da, a existat macar o voce, a lui Iorga. Care sa fie astazi vocea unui nou Iorga? Avem disperata nevoie de asa ceva pentru a opri spirala confruntarii pe care UDMR o lanseaza exact la 100 de ani dupa tulburatorul an 1919”.

Autorul editorialului, în prezentarea Ziare.com

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004) . Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN) .

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.