Lecția de istorie a Ziare.com: 2019, an centenar pentru revizionismul maghiar. Povestea de iubire dintre Orban și Salvini reiterează ”dreptatea pentru Ungaria” cerută de Mussolini, odinioară?

Valul
naționalist-populist, ce se propagă de la Washington, face
prozeliți și pe Vechiul Continent. Ai zice că istoria ne-a învățat
câte ceva, pe noi, europenii… însă nu chiar pe toți.

Acești
prozeliți sunt întreținuți în asemenea demers de sfârșit de
secol 19 și început de secol 20 de lideri politici autocrați.
Unul dintre aceștia este și Putin, protectorul informal, ba chiar
finanțatorul unor lideri autocrați, ca Orban Viktor sau Matteo
Salvini.

Ce urmărește liderul de la Kremlin? O reconfigurare geopolitică, în așa fel încât să își poată legitima demersurile revizioniste, inițiate în numele clasicei ambiții a poporului rus – imperialismul. Ca atare, are nevoie de o nouă ordine juridică internațională, are nevoie de diluarea dreptului internațional statuat după al doilea război mondial.

Contextul
geopolitic actual este atât de fluid, încât revizioniștii au undă
verde.

Neîntâmplător, UDMR-ul lui Kelemen Hunor a avut, recent, un congres ce a avut un singur scop: reiterarea interesului acestui partid politic de a se reconecta la ce obținuse fostul Partid Maghiar din România, după Primul Război Mondial, deși cu efecte extrem de negative după 1944…

Demersul
pare inutil, ca și atunci, ducând doar la irosirea unei generații
de politicieni maghiari în chestiuni irelevante…

Un editorialist al Ziare.com, Petrisor Gabriel Peiu, a publicat o analiză extrem de interesantă pe acest topic, sub titlul ”Dupa 100 de ani, ne-am intors la „Nem, nem, soha!”.

Vă invit să o lecturați aici .

Mai
jos, câteva crâmpeie din editorialul lui Peiu, pentru a vă suscita
interesul:

Chiar
daca, dupa 1928, atat Budapesta, cat si Partidul Maghiar din Romania
au incercat sa schimbe discursul oficial spre obtinerea autonomiei
pentru teritoriile locuite majoritar de maghiari (patru judete:
Mures, Ciuc, Odorhei, Trei Scaune) si pentru judetele de granita
(Satu-Mare, Salaj, Bihor, Arad si Timis-Torontal, desi acestea aveau
majoritate romaneasca), in realitate, scopul la care lucrau era
reintoarcerea integrala a Transilvaniei si Banatului in granitele
maghiare”.


”Este,
desigur, regretabil sa vedem retorica revizionista a anilor
interbelici intretinuta de Budapesta si afisata de partidul maghiar
din Romania. UDMR nu face decat sa hraneasca din nou monstrul
confruntarii pentru ca stie precis ca la nivelul populatiei romanesti
aceste gesturi nu vor contribui la cresterea empatiei fata de unguri
si Ungaria”.

”A
uitat oare Kelemen Hunor cum s-a sfarsit precedenta aventura
revizionista intretinuta de Partidul Maghiar? Sa-i reamintim, atunci:
Ungaria a obtinut, pentru cativa ani, o revizuire a granitelor si a
preluat Ardealul de Nord, pe care romanii l-au recucerit dupa doar 4
ani; Budapesta a cunoscut din nou umilinta ocupatiei, Ungaria a ramas
la fel de mica precum dupa Trianon, doar ca a pierdut o generatie de
pomana. Si nu in ultimul rand, in iunie 1944, Ungaria a dus aproape
250.000 de evrei vorbitori de maghiara din Ardealul de Nord catre
lagarele de exterminare naziste, stergand definitiv din istorie o
comunitate care crescuse in cultura maghiara…”

Oare cum ni se par, in acest context, izmenelile in limba maghiara de la tribuna Congresului UDMR ale liderilor unor partide romanesti? Se pare ca si acestia au nevoie uneori de lectii de istorie. Daca ne aducem aminte si ca drumul spre Diktatul de la Viena a inceput cu oribilul discurs de la Milano din 1 noiembrie 1936 al lui Mussolini, cand acesta a cerut „dreptate pentru Ungaria”, poate ne uitam altfel la povestea de iubire care se tese acum intre Matteo Salvini si Viktor Orban”.”In perioada interbelica, cel putin, Nicolae Iorga a condamnat deschis colaborationismul unor politicieni de la Bucuresti cu liderii revizionisti maghiari. Da, a existat macar o voce, a lui Iorga. Care sa fie astazi vocea unui nou Iorga? Avem disperata nevoie de asa ceva pentru a opri spirala confruntarii pe care UDMR o lanseaza exact la 100 de ani dupa tulburatorul an 1919”.

Autorul editorialului, în prezentarea Ziare.com

Petrisor
Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti
(1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al
premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru
politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru
Investitii Straine (2003-2004) . Este coordonator al Departamentului
de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN) .

Recommended For You

About the Author: admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *