Greva de la Electrolux în faza de război de PR și comunicare

Am contactat Electrolux Suedia, din nou, după ce Prefectul Darius Filip s-a plâns public în legătură cu faptul că reprezentanții locali ai companiei au refuzat medierea sa și că refuză dialogul, în mod irațional.

Am pus toate întrebările, care-i preocupă pe cei interesați de evenimentele aflate în desfășurare, în ultimul timp.

Directorul de comunicare din Suedia al Electrolux, Daniel Frykholm, a declinat, de data aceasta, solicitarea spre colegii săi din România.

Spre marea noastră surpriză, întrebările adresate lui Frykholm au primit răspuns, în forma unui e-mail semnat de o angajată a unei agenții de comunicare și PR din București, care ne-a transmis că ”gestionează contul de comunicare” al Electrolux. În e-mail, ”gestionara de PR” a inclus și un răspuns semnat de directorul de marketing al Electrolux…

Deci, în momentul de față, nu angajații Electrolux comunică public în legătură cu greva de la Electrolux, eventual ei doar semnează comunicările ce ies public.

Electrolux a început să comunice public doar printr-o agenție de PR, în chestiunea grevei de la Satu Mare.

Acesta e o reacție de corporație, profesionist, dar și hotărât, la o situație ce necesită foarte multă atenție/delicatețe, în gestionare.

În literatura de specialitate se numește a face ”damage control”: cineva, în Electrolux Group (peste nivelul de decizie al ”directorului doi lei” din Satu Mare) a realizat că riscul de imagine – și nu numai – este foarte mare.

Rezultă două lucruri, unul bun, unul rău, atât cât ne pricepem noi, la ”Sătmăreanul” să decelăm din cele ce se dezvoltă, subit, în fața ochilor noștri:

  1. Este puțin probabil că patronatul va ceda; liderii de sindicat ar fi bine să analizeze rațional că, acum, nu se mai războiesc cu ”directorul doi lei”. E genul de război pe care-l câștigi, doar reducând din pretenții. Confruntarea se duce pe un alt nivel, într-un alt plan.
  2. Directorul local al Electrolux nu s-a descurcat să managerieze o situație cu ingrediente explozive, ca atare s-a recurs la o agenție de PR, specializată în a controla mesajul public. Acest nou nivel, unde comunicarea e făcută, in numele Electrolux, dar de profesioniști, prin externalizarea acestui serviciu, arată că ”directorul doi lei” nu mai este creditat că poate să managerieze situația la fața locului.

Electrolux s-a ”dedublat”, prin această nouă strategie de comunicare externalizată. Acum, greviștii au în față un fel de call-center – rece, tehnologizat, de neînvins, mai ales că o grevă presupune în subsidiar, un joc de imagine.

Directorul ”doi lei” nu mai e o țintă. Fără țintă, o bătălie își pierde esența.

Iar esența este că Electrolux rămâne ”în meci”, fiind departe de a fi dispus să arunce prosopul…

Va fi tot mai greu pentru greviști…