Drama Alexandrei face transparent adevăratul monstru al democrației românești: o sete de putere, care nu ezită să se folosească chiar și de moartea unui copil

Lupta pentru putere în România nu mai are limite: de-a valma, instituții, politruci și entități ”discrete”, cu o răceală demnă de un monstru cinic, de pradă, au arătat că, pentru un dram de putere în plus, sunt capabili/e să speculeze, chiar și tragedia unei familii, moartea unui copil…

Dacă vă vine să credeți, anumite persoane și entități încearcă sa profite de tragedia de la Caracal, în sensul în care să acumuleze mai multă putere.

Totul este atât de calculat, atât de ipocrit și cinic, încât începi să te întrebi pe cine am votat și cu ce se ocupă anumite instituții care, în mod normal, au atribuții și scopuri apolitice.

Presa este, pe undeva, activ implicată, de-o parte, sau de alta, a baricadei, redusă la nivelul unui deșanțat propagandist, ce-și autoimpune privarea de libertate, renunțarea la simțul critic, doar de dragul promovării mesajului ce i se impune.

Statul român a dat chix, în cazul Alexandrei, tânăra de 15 ani … din nou… Într-o țară normală, cu politicieni și instituții conduse de oameni sănătoși la cap, am fi avut reacții normale.

Ce-au înțeles ”forțele” din societate că trebuie să facă pentru a reacționa public la o astfel de tragedie: că trebuie să ”joace” moartea Alexandrei mai bine decât competitorii lor.

Dacă puteți crede, în România, moartea unui copil poate și trebuie resemnificată, în această competiție dintre penalii dragniști și ”ceilalți” – numai o parte poate câștiga puterea ce rezultă din această resemnificare, deci cursa e în toi…fără menajamente și fără timpi morți…fără timp de a respecta trecerea în neființă a unui copil nevinovat, a cărui viață, acești ticăloși au eșuat în a-o salva…

E dificil a scrie moderat despre eșuarea umanității în această Românie, prinsă într-o polarizare incredibil de agresivă, o polarizare în numele acumulării excesive a puterii; ca atare, pentru a simplifica, prezentăm doar modul în care acționează/gândesc reprezentanți/vectori ai celor doi ”competitori”.

Fiecare poate înțelege ce vrea, însă, reduse la esență, acestea sunt cele două direcții pe care se marșază:

  1. Gabriel Leș, ministrul Apărării: ” Ministerul Apărării Naționale are infrastructura și resursa umană specializată pentru a aduce la parametrii optimi acest sistem. Trecerea STS sub coordonarea MApN cred că este unica soluție de a reforma și reda credibilitatea aceastei structuri esențiale pentru sistemului național de securitate”, a postat Leș pe o rețea de socializare. Ulterior, unii dintre noi ridicând din sprâncene, a revenit cu o completare: ” Imediat au apărut suspiciuni legate de dorința PSD de a prelua controlul aupra unui serviciu secret implicat în gestionarea alegerilor. Cred ca este inutil să încerc sa-i conving pe cei care au lansat aceste scenarii că nu există asmenea intenții, ci doar dorința de a pune umărul la corectarea unui sistem”.
  2. Ștefan Vlaston a dat replica în numele celuilalt ”pol”, pe Blogurile Adevărul: ” CCR a interzis protocoalele cu SRI. Dacă exista un astfel de protocol, specialiştii SRI ar fi identificat imediat locaţia telefonului după care Alexandra ar fi sunat la 112, cu o precizie de milimetri. Dragnea, Tăriceanu, Florin Iordache, sunteţi asasinii morali ai Alexandrei!”.

Iartă-ne, Alexandra, de acolo de unde ești: suntem niște ticăloși incompetenți, amorali, animalici, avizi de putere și incapabili să uităm de obsesiile noastre infecte, chiar și atunci când trebuie să jelim la căpătâiul unui copil!

Recommended For You

About the Author: Ovidiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *